Chipsuri, home-made

La mine in bucatarie cartofii sunt interzisi. Consider ca nu au niciun aport in nutritia zilnica, asa ca nu-i folosesc niciodata. Totusi, exista anumiti membrii ai familiei care sunt in total dezacord cu ideile mele si care, de cate ori prind vreo ocazie, consuma cartofi prajiti sau chipsuri. De fiecare data cand ajung in supermarket reusesc sa convinga pe cineva -persoana importanta si cap de familie- sa le cumpere chipsuri. Si atunci am cantarit eu bine si am ajuns la concluzia urmatoare: decat chipsuri pline ce E-uri din magazin, mai bine unele home-made, cat de cat naturale, ca sanatoase nu pot spune ca sunt.
Asadar, mi-am calcat pe inima si am cumparat 2 kg de cartofi, i-am curatat si i-am feliat foarte subtire cu ajutorul prietenului meu de nadejde, Ken. Am limpezit bine feliile sub jet de apa rece, pana n-a mai ramas nici urma de amidon.
Am pus la fiert 3 litri de apa cu 3 linguri de otet de mere. Cand a dat primul clocot am pus inauntru cartofii si i-am lasat acolo pana cand apa a inceput sa fiarba din nou. I-am scos si i-am clatit in apa foarte rece, eventual cu cateva cuburi de gheata inauntru (acesta este un truc invatat de la Laura Adamache, pentru a avea chipsuri crocante chiar si peste cateva ore), apoi i-am scurs bine si i-am prajit in baie de ulei incins. Cand au prins un bronz auriu i-am scos intr-un vas tapetat cu servetele de bucatarie, i-am pudrat din abundenta cu un amestec din boia de ardei dulce si sare fina de mare.
Chipsurile, crocante si aurii-aramii, au fost devorate in cateva minute.