Mickey Mouse

Mereu mi-a fost teama de Mikey Mouse. Nu de personajul propriu zis, ci de posibilitatea de a-l modela, Dar pentru ca mi s-a oferit ocazia si pentru ca am vrut sa-mi testez puterile, am incercat... A fost mai usor decat ma asteptam, nu m-am ajutat decat de o scobitoare si o forfecuta pentru a-l modela pe celebrul soarece, nu am avut nevoie de nicio alta ustensila.

De data aceasta am folosit pasta de lapte praf (o lingurita de miere de albine amestecata cu lapte praf cernut, pana cand ajunge la consistenta plastelinei). Am optat pentru aceasta pasta pentru ca pot sa o colorez cat de mult vreau eu si isi pastreaza textura si elasticitatea, spre deosebire de pasta de zahar care devine sfaramicioasa si greu de modelat daca se coloreaza in nuante prea tari.

Calitatea fotografiilor este slaba, chiar foarte slaba, dar am lucrat noaptea si ... chiar cred ca trebuie sa-mi cumpar o camera foto mai performanta... Dar sa le lasam sa vorbeasca, asa mediocre sum sunt:

Lasagna

Uneori, sambata sau duminica pregatesc lasagne, una dintre preferatele copiilor mei. Si nu numai ale lor... Nu stiu care este reteta originala, la asa ceva am ajuns eu dupa multe-multe incercari.

Avem nevoie de:

600 g carne de porc, tocata;

o mana de ciuperci;

o ceapa taiata marunt;

50 g unt;

300 ml suc de rosii sau 3-4 linguri de bulion subtiat cu apa;

o foaie de dafin;

sare si piper;

2 linguri de ulei de masline, pentru uns tava;

un pachet de foi de lasagna de buna calitate;

100 g cascaval.

Ceapa se caleste in unt pentru cateva minute, apoi se adauga ciupercile si se calesc impreuna pana cand scade zeama lasata de ciuperci. Se adauga cele 600 g de carne tocata, foaia de dafin si putin apa si se lasa sa fiarba innabusit cateva minute, pana cand se mai inmoaie putin carnea. 

Se toarna sucul de rosii sau bulionul subtiat cu apa si se lasa sa fiarba pana cand scade tot lichidul. se asezoneaza cu sare si piper. Se pot adauga si cateva frunzulite proaspete de oregano, eu n-am avut...

Se pregateste un sos bechamel dupa aceasta reteta.

Se unge cu ulei o tava rezistenta la cuptor si se toarna un polonic de sos bechamel, chiar doua, astfel incat fundul tavii sa fie acoperit cu sos. Se tapeteaza fundul tavii cu foi de lasagna, apoi se acopera cu sos bechamel si cu un strat din compozitia de carne. 

Urmeaza straturi succesive de foi de lasagna, sos bechamel si sos de carne. Peste ultimul strat de carne

se aseaza foi de lasagna peste care se toarna, fara zgarcenie, sos bechamel. Se acopera cu felii de cascaval 

si se introduce tava in cuptorul incins la 190o C pentru circa 30 de minute. 

Dupa ce se scoate din cuptor se lasa sa se racoreasca pentru 10 minute, astfel feliile isi vor pastra tinuta dupa taiere. Eu n-am putut sa o las atat... Am pudrat-o cu parmezan si am servit-o cu multa, multa placere...

Kaiserschmarrn

Kaiserschmarrn, sau "clatita zapacita" cum ii spun eu, este un desert cu care ne-am delectat mereu pe partiile de ski tiroleze. 

In principiu are aceeasi compozitie ca a clatitelor noastre, putin mai groase si coapte putin mai altfel.

Pentru 3 portii, avem nevoie de:

3 oua;

6 linguri de zahar;

150 ml lapte;

150 ml smantana dulce;

170 g faina;

o mana de stafide;

rom, vanilie;

un praf de sare;

o lingura sau doua de unt, pentru prajit.

Se turmenteaza stafidele in rom. 

Ouale se mixeaza cu zaharul, vanilia si un praf de sare.

Se adauga faina in ploaie, 

apoi laptele, mixand continuu, pentru a nu se forma cocoloase. 

In final se incorporeaza stafidele inmuiate in rom si, de ce nu, se toarna si romul in aluat, doar pentru aroma, alcoolul se va evapora la prajit.

Se lasa compozitia sa se odihneasca pentru 30 de minute.

Se topeste putin unt intr-o tigaie teflonata si dupa ce acesta se incinge bine de toarna 1/3 din aluat, exact ca la o clatita obisnuita, numai ca mai groasa. Dupa ce se coace pe o parte, se intoarce clatita si cu ajutorul unei furculite de lemn (sa nu stricam tigaia...) se rupe fasii-fasii. Se mai adauga putin unt si se prajeste in continuare, pana se rumeneste frumos.

Se aseaza intr-o farfurie, se pudreaza din belsug cu zahar vanilat si se serveste alaturi de o cupa de compot sau cu dulceata de orice fel. Mie imi place cel mai mult alaturi de dulceata de afine, dar azi n-am avut decat de visine.

Briose cu nuca, visine si picaturi de ciocolata

Cand vrei neaparat sa mananci ceva dulce si nu ai nici timp si nici chef sa stai prea mult in bucatarie, atunci niste briose te pot scoate din incurcatura. Briosele mele de azi sunt inspirate dupa Pocahontas, de pe www.culinar.ro. Este o reteta simpla si sigura, pe care am modificat-o foarte-foarte putin. 

Rezultatul? Delicios!

Avem nevoie de:

130 g unt topit;

100 g zahar;

3 oua;

130 ml lapte caldut;

250 g faina;

un praf de copt;

1/2 lingurita bicarbonat stins cu zeama de lamaie;

miez de nuca;

2 plicuri zahar vanilat;

coaja rasa dela o lamaie;

fulgi de ciocolata;

visine, din compot sau proaspete (eu am avut congelate)

un praf de sare.

Ouale se mixeaza impreuna cu zaharul, zaharul vanilat si un praf de sare pana isi dubleaza volumul.

 Se adauga in ploaie faina amestecata cu praful de copt si se mixeaza in continuare. Urmeaza laptele caldut, coaja de lamaie, untul topit si racit si bicarbonatul stins cu putina zeama de lamaie. Se mixeaza in continuare, pana cand compozitia face mici basicute. 

 Intreg procesul a durat la mine circa 10 minute. In final se adauga picaturile de ciocolata care se incorporeaza usor cu o lingura.

 Se toarna compozitia in formele de briose, in fiecare se adauga bucatele de visine bine scurse si se presara cu nuci.

 Se coc in cuptorul incins in prealabil la 170-180o C pentru 30 minute, sau pana trece testul scobitorii. 

Sunt delicioase, pufoase si foarte parfumate!