Amandine, adevarate...

Pentru ca n-am mai dat ca de multisor pe aici si pentru ca am apucat sa le promit copiilor ca le voi face amandine, iata ca n-am mai avut scapare si azi m-am apucat de treaba. Spre bucuria tuturor... mai putin a mea, care inca sunt in diete.

Blatul (reteta Poca):
6 oua;
200 g zahar;
30 ml apa;
30 ml ulei;
20 g cacao;
6 linguri de faina.

Se separa cu grija albusurile de galbenusuri.

Se freaca galbenusurile cu uleiul, ca la maioneza.

Albusurile se bat cu zaharul pana cand acesta se topeste si rezulta o bezea tare.

Se adauga apa si galbenusurile si se amesteca usor cu o lingura, "pale-pale".

Se presara apoi usor faina si cacaua (cernute pentru a nu aparea cocoloase) si se mixeaza la viteza mica.

Rezulta o compozitie fluida care se toarna intr-o tava -bine tapetata cu unt si faina-

si se coace in cuptorul incins la 180 grade pentru 30-35 min sau pana trece testul scobitorii.

Crema, ganache de ciocolata cu lapte:
300 g ciocolata cu lapte;
300 ml frisca lichida;
o fiola esenta de rom (sau chiar mai mult, sa iasa bine aromata).

Pe foc mic, se infierbanta frisca lichida in care se adauga ciocolata maruntita

si se amesteca pana cand aceasta se topeste, avad grija sa nu fiarba. Se ia de pe foc si se adauga esenta de rom. Se lasa sa se raceasca si apoi se da la frigider pentru cateva ore, dupa care se mixeaza pana cand isi mareste volumul si se obtine o crema pufoasa.

Blatul se taie in trei felii egale, care se insiropeaza din belsug cu urmatorul sirop:
300-400 ml apa;
150 g zahar;
o fiola esenta de rom.

Se fierbe apa cu zaharul pana cand acesta se topeste, se ia de pe foc si, cand se mai racoreste, se adauga esenta de rom. Eu am mai adaugat si niste resturi de glazura de ciocolata pe care o aveam prin congelator si am obtinut astfel un sirop mai bronzat si putin mai gros.

Se monteaza amandina int-un "inel" patrat. Se distribuie in mod egal crema pe primele doua blaturi, nu inainte de a opri vreo 2-3 linguri pentru decorul final. Se baga in frigider pentru o ora sau doua, pana se intareste crema si siropul patrunde bine in blat. Apoi se taie in cuburi cu latura de aproximativ 5 cm.

Pentru ca am vrut amandine adevarate si nu doar simple prajituri cu ciocolata, am preparat glazura din fondant:

300 g zahar;
apa, cat sa umezeasca usor zaharul;
o lingura de miere de albine;
o lingura de suc de lamaie;
4 linguri de cacao.

Se fierbe zaharul cu apa. Se aduna cu grija spuma care se formeaza la suprafata si se sterg marginile vasului cu o pensula umezita (operatie foarte importanta, daca vrem ca siropul sa nu se zahariseasca).

Cand siropul este legat (trece proba picaturii in paharul cu apa rece) se adauga mierea si zeama de lamaie si se opreste focul. Se toarna siropul intr-un vas rece, tinut din timp la frigider, si se mixeaza la viteza mare pana cand se albeste si incepe sa se intareasca. Practic, se zahariseste.

Se adauga cacaua cernuta,

 obtinand astfel delicioasa glazura a amandinei.

Se topeste fondantul pe baie de aburi pana se aduce la consistenta la care poate fi turnat peste fiecare amandina. Daca este prea gros, se adauda 1-2 linguri de apa fierbinte si se amesteca bine. Natasha, multumesc pentru reteta de fondant.

Se stropesc amandinele cu glazura de ciocolata neagra si/sau cu cate un mot din crema oprita. Se servesc cu maaare grija avand in vedere ca fiecare bucatica dauneaza grav siluetei.

Sos bechamel

Avem nevoie de:

o ceapa mica;

1 l lapte;
3 linguri de faina;

o jumatate de lingura de unt;

3 lingurite de vegeta de casa;
o lingura de smantana;

4 cuisoare, piper, un praf de nucsoara.

Se impaneaza ceapa cu cele 4 cuisoare

si se fierbe intr-un litru de lapte , impreuna cu cele 3 lingurite de vegeta de casa.

Se lasa sa se raceasca.

Se caleste faina in unt si se stinge cu laptele strecurat. Se fierbe pana cand se ingroasa, 

apoi se adauga o lingura de smantana si se asezoneaza cu piper su un praf de nicsoara. La nevoie se adauga sare.

Germknödel, deliciu cu aroma de Austria

Copiii mei au descoperit acest "germknödel" in vacantele de iarna, pe care le petrecem in fiecare an in Austria. Pentru Dani a devenit rapid pranzul favorit, servit pe partiile tiroleze. Si pentru ca ii place atat de mult, m-a rugat insistent sa gasesc reteta si sa-i pregatesc si acasa delicioasele guguloaie umplute cu gem de prune si stropite cu sos de vanilie si mac.

Avem nevoie de:
500 g faina;
25 g drojdie proaspata;
100-120 ml lapte caldut;
65 g zahar;
2 oua;
50 g unt moale;
coaja rasa de lamaie;
un praf de sare.

Pentru umplutura se foloseste un gem de prune de consistenta mai tare, care se amesteca pe foc mic cu o lingurita de scortisoara si ceva alcool, pe care eu nu l-am pus, de teama sa nu mi se turmenteze copilasii. Ca sa fiu sigura ca este suficient de tare, am amestecat gemul si cu vreo 2 linguri de nuca macinata. Se lasa sa se raceasca.
Intr-un castronel se face o maia din lapte, coaja de lamaie, zahar, drojdie si o lingura de faina si se lasa cateva minute la crescut. Nu este necesar mai mult de 5-10 minute,

dupa care se toarna maiaua in faina, alaturi de oua, untul moale si praful de sare.

Se framanta bine, pana iese un aluat destul de tare. Daca vi se pare ca aluatul nu este suficient de tare, mai adaugati faina. Cantitatea de lapte nu este exacta, este necesar atat lapte cat sa iasa un aluat mai taricel. De aceea eu am pus la inceput mai putin lapte, apoi am adaugat treptat, pana cand aluatul meu a ajuns la consistenta dorita.

Se acopera cu un servet si se lasa la crescut circa o ora, pana cand ajunge sa-si dubleze volumul.
Impartim aluatul in mai multe bile, cam 90-100 g fiecare, pe care le aplatizam usor si in mijlocul carora punem o lingura din gemul de prune.

Se formeaza din nou bilele, avand grija sa se lipeasca foarte bine aluatul

si se mai lasa la crescut pe masa de lucru usor infainata, cu lipitura in jos. Daca nu sunt bine sigilate, gemul va curge, oricat ar fi de tare.

Se pune pe foc o oala mare de apa cu putina sare, iar cand apa clocoteste se pun la fiert knödelii, nu mai mult de trei bucati o data, pentru ca vor creste destul de mult si se vor lipi intre ei. Se fierb 10 minute, apoi se intorc si se mai lasa inca 5-6 minute.

Intre timp se prepara sosul de vanilie, din:
3 galbenusuri;
100 g zahar;
500 ml lapte;
o lingura de faina;
o esenta de vanilie.
Laptele se pune la fiert cu vanilia. Se freaca galbenusele cu zaharul si faina

si se toarna laptele treptat, amestecand continuu. Se fierbe pe foc mic, pana cand sosul se ingroasa, fara a ne opri din amestecat. Se lasa sa se raceasca.

Peste knodelii  bine scursi de apa, se toarna din belsug sos de vanilie (rece) si se presara cu zahar pudra si muuulte seminte de mac. Se servesc fierbinti.

Panna cotta cu vanilie si sos de zmeura

Pentru ca am avut mare succes printre ai mei cu panna cotta cu cafea si sirop de ciocolata si s-a cerut insistent un bis, am hotarat sa o refac, dar fara cafea, ca nu-i deloc buna pentru copii. Asa am ajuns la panna cotta cu vanilie si sos de zmeura. Reteta este la fel cu precedenta, numai ca in loc de cafea am adaugat un plus de vanilie iar siropul de ciocolata l-am inlocuit cu un sos de zemura proaspata. Un strop de culoare l-am primit si de la cateva frunzulite proaspete de busuioc.

 

Concluzia? Cu siguranta am nevoie de niste forme din silicon mai mari, ca sa pot face panna cotta fara sa ma chinui sa o scot din cestile de portelan.