Dupa 12 ani...

A mai trecut un an. Edi are acum 12 ani. Nici nu stiu cand au zburat toti acesti ani... Parca ieri era Iedutu'micutu, azi e deja cavaler. O combinatie de candoare, voiosie, bunatate, ambitie si multa-multa personalitate. 

Anul acesta a vrut un tort usor diferit de unul clasic, cu o forma si o prezentare putin atipica. Si-a dorit o corabie de pirati, dar nu una normala ci una trecuta prin lupte grele si, din pacate, avariata si pe cale de a se scufunda. Epava se afla langa o insula pe care troneaza un vechi castel bantuit de scheletul unui pirat batran si in vecinatatea caruia salashuiesc doua pisici (animalutele preferate ale lui Edi). Doi pirati de fondant si ciocolata, naufragiati si ei, plutesc in deriva pe marea inspumata.

Totul a fost comestibil. Insula a avut o compozitie de acum clasica, blat de cacao si mousse din trei feluri de ciocolata. Castelul a fost din orez expandat iar corabia din straturi de blat de cacao si mousse de ciocolata neagra, imbracata in scandura de ciocolata plastica. Sper ca le-a placut tuturor copiilor care au participat la petrecerea lui Edi.

La multi ani, Edi!

Mamaia

Acest tort s-a vrut un dar de la Alex pentru mamaia. Tortul... si un buchet de flori pe care i-l ofera pe o banca, intr-un parc.

Tortul a avut o compozitie de acum foarte indragita, blat de ciocolata, mousse de vanilie cu visine din compot si crema parfumata de iaurt cu multe fructe de padure. 

Cars

Tortul acesta a fost pentru cun copil care a stiut exact ce vrea. Trei masini din filmul cars: Fulger, Bucsa si Doc. Toate sa fie comestibile, pe un tort colorat si plin cu frisca si fructe. 

M-am conformat si am realizat acest tortulet cu blat de ciocolata si crema kinder cu piersici din compot. L-am invelit in fondant si am decorat cu elemente specifice temei. 

La multi ani, doamnelor!

La multi ani si o primavara minunata! Este urarea mea din suflet catre toate doamnele si domnisoarele care ma viziteaza. Va ofer, totodata, o feliuta din tortul meu de 8 martie, simplu si delicat. Are blat de cacao, crema ganache de ciocolata neagra cu rom si pralin de nuci si ganache de ciocolata alba, cu vanilie.

Turtita Mayei

Maya este o domnisoara care tocmai a implinit un anisor. La varsta asta deja are anumite "preferinte". Una dintre ele, cea mai importanta, este steluta plusata de care nu se dezlipeste niciodata. Atat de mult o iubeste, incat a hotarat ca va sta la loc de cinste pe tortul ei aniversar, langa figurina care o intruchipeaza pe Maya, care isi suge degetelul (obicei de care va trebui sa scape cat mai repede - va spune o mamica de copil care si-a tot supt degetul). Alaturi le-au stat, bineinteles, celelalte jucarii preferate: catelusul Tummy, ratoiul Donald si un alt catelus, care nu stiu daca are un nume, dar de care am ramas de-a dreptul incantata. 

Tortul a avut o compozitie lejera: straturi de mousse de vanilie cu visine din compot si crema de iaurt cu multe fructe de padure, intre felii de blat de ciocolata insiropate din belsug cu compot de visine. 

A fost un tort vesel, in culori care implora primavara sa soseasca... nu numai in sufletele noastre.

 

Tom si Jerry, forever!

Tortul pe care vi-l prezint astazi este un remake al unui tort pe care l-am facut nu cu mult timp in urma. L-am "copiat" cu multa placere, mai ales pentru ca Tom si Jerry au fost personajele mele preferate de desene animate. Si vor fi mereu. Si ma bucur ca mai sunt copilasi, chiar si numai de cativa anisori care le prefera.

De data aceasta tortul a avut o compozitie mai lejera: crema de mascarpone cu portocale, acompaniat fin de un moussse de ciocolata si pralin de nuci. Toate in carapace insiropata cu sirop de portocale. In rest... doar parfum si culoare!

Pentru ca este al doilea tort de genul acesta, experienta si-a spus cuvantul. Cei doi "prieteni" si-au pus funda de sarbatoare in piept si s-au urcat intr-o masina usor tunata, chiar daca nu cu un nume atat de mare ca precedenta. Cu multe daruri si un manunchi de baloane viu colorate, au poposit sa-i ureze "La multi ani!" micutului Matei.

Martisor

Anul acesta am hotarat ca nu voi mai cumpara martisoare de la tarabele din piata. Ma oboseste ingrozitor aglomeratia de acolo si mai mereu am fost dezamagita de calitatea martisoarelor. Ma intrebam din ce-as putea confectiona martisoare. Din fondant? Nu, spune Dani, ne facem de ras cu ele... cum ar putea cineva sa si le prinda in piept? Si tot el a venit cu solutia: plastelina iclay. Am ramas deosebit de incantata de aceasta plastelina, este o placere sa modelezi cu ea. 

La inceput au aparut cateva animalute, copii ale unora dintre decoratiunile care au impodobit de-alungul timpului torturile mele.

Fiecare martisor si-a primit snurul alb-rosu si a fost pregatit pentru impachetare.

 

Apoi au aparut gargaritele. Putine, la inceput. Apoi, din ce in ce mai multe, mai mici si mai mari.

 

In scurt timp biroul meu s-a inrosit de la atatea gargarite.

 Si tot asa, au aparut toate aceste martisoare, pentru colegele de clasa ale baietilor mei, dar si pentru doamnele profesoare.

 Un porcusor tare dragalas, cu funda bicolora...

 ...doi ursuleti in al caror piept bate cate o inima maaare, iar gargarite...

 ... si un trandafirash alb, pentru mama mea.

 Dar cel mai frumos martisor nu se afla intre cele de mai sus. Cel mai frumos martisor l-am primit eu, bineinteles. Si este unul foarte original, modelat in premiera de Dani. Din resturi de plastelina mi-a modelat un soricel. Intentia a fost de ursulet, pentru ca ma urmarise pe mine cum modelez unul, dar pentru ca i s-a parut ca seamana mai degraba cu un soricel, i-a pus doi colti si mi l-a daruit. Nu-i asa ca e talentat puiul meu?

Va doresc o primavara minunata!