Fursecuri cu ovaz

Sunt foarte gustoase, sanatoase si satioase. Doua astfel de fursecuri, alaturi de un pahar de iaurt sau de kefir, mie imi sunt suficiente pentru micul dejun.

Avem nevoie de:
1/2 cana de faina integrala;
1+1/2 cana tarate;
1 cana fulgi de ovaz;
2 oua;
8 linguri de apa;
1/2 cana ulei;
1 lingurita praf de copt;
2 linguri seminte de in;
1/2 cana nuci tocate grosier (si/sau alune, migdale);
2-3 linguri fructoza sau 55 picaturi de stevia (eu am folosit stevia);
2 lingurite de scortisoara;
vanilie, coaja de lamaie, esenta de rom;
un praf de sare;
Pentru glazura:
ciocolata nragra cu un continut de 75% cacao;
o lingura smantana dulce;
fulgi de ovaz.

Toate ingredientele se pun intr-un bol incapator

si se amesteca. Se obtine o bila de aluat

 care se modeleaza in diverse forme

 si se coc la cuptorul incins la 180o C pentru circa 20 de minute, in functie de cuptor. Trebuie urmarite la cuptor pentru ca daca se coc prea mult se usuca si se intaresc. Se scot de cuptor si se glazureaza cu ciocolata topita cu putina smantana. Deasupra se presara fulgi de ovaz.

 Deliciosi!

 

Humus

Mai nou, am descoperit humusul, un preparat care s-a mulat perfect pe gustul meu si mi-a stimulat din plin papilele gustative. Nici nu se putea altfel, pentru ca mi l-a recomandat Radu, bunul meu prieten care face numai minunatii in bucatarie. 

Avem nevoie de:
300 g naut; 
2-3 linguri de tahini;
4-5catei de usturoi;
zeama de la 2 lamai;
praf de chilli (eu au folosit pasta de ardei iute, home made);
3 -4 linguri ulei de masline;
patrunjel proaspat tocat;
sare, piper, dupa gust.

Boabele de naut se lasa la inmuiat in apa rece pentru cateva ore. Apoi se fierbe la foc mediu pentru circa o ora si jumatate. Se pastreaza o cana din apa in care a fiert nautul.

Intr-un blender se pun boabele fierte de naut (dupa ce s-au mai racit) si cateii de usturoi. Se mixeaza la viteza maxima, adaugand o parte din apa in care a fiert nautul, pana cand se obtine o pasta foarte fina si cu textura dorita (nu este nevoie sa folositi toata apa, e posibil sa iasa humusul prea subtire).

 Se adauga pasta de ardei iute (sau praful de chilli), eventual putina boia de ardei dulce,

tahini (pasta de susan), preparata tot in casa, ca e mai sanatoase si nu are E-uri, si se mixeaza in continuare, tot la viteza maxima. De cantitatea de tahini folosita depinde calitatea humusului preparat: cu cat mai mult tahini, cu atat mai bun este humusul.

Se adauga in fir subtire uleiul de masline, (puteti folosi tot blenderul, eu am mutat compozitia intr-un castron pentru ca, de data asta, Ken m-a tradat si a trebuit sa-l duc la "doctor")

zeama de lamaie,

si patrunjelul proaspat, tocat marunt. Se asezoneaza cu sare si piper.

Condimentele folosite se pot folosi in cantitate mai mica sau mai mare, dupa gustul fiecaruia. Mie imi place mai acrisor si destul de iute, de aceea folosesc mai multa zeama de lamaie si pasta de ardei iuti.

Pentru a-l servi se aseaza pe o farfurioara, in mijloc se pun 2 linguri de ulei de masline, patrunjel tocat si boia de ardei. 

Se serveste pe lipie libaneza, cu legume crude, proaspete sau alaturi de minunata salata de patrunjel, tabuli.

Mozzarella, home made

Mozzarella este un tip foarte popular de branza. Eu o folosesc foarte des, la pizza, paste, in salate sau la cuptor, peste legume. Pentru ca stiam ca mozzarella din supermarket contine, pe langa lapte, o groaza de conservanti si coloranti, mi-am impus sa o produc eu insami, acasa, avand in vedere si prietenia mea de lunga durata cu vacuta Veronica, ce ma aprovizioneaza zilnic cu laptic proaspat.
Este extrem de simplu sa obtinem mozzarella acasa. Avem nevoie doar de cas proaspat de vaca, apa si putina sare.
Casul de vaca, cat mai proaspat si cat mai bine scurs, se taie in bucatele care se pun intr-un vas incapator.

Intr-o oala mare se incinge bine, aproape de punctul de fierbere, apa si o lingura de sare. Se toarna apa fierbinte peste cuburile de cas, cat sa le acopere; se lasa pentru 2-3 minute, apoi se amesteca usor cu o lingura de lemn.

Casul va incepe sa se topeasca si sa se lege. Pentru ca deja nu mai este foarte fierbinte, se arunca apa si se toarna peste branza alta, fierbinte. Se amesteca in continuare cu lingura de lemn si, cand temperatura apei devine cat de cat suportabila pentru mana, incepe sa se framante folosind manusi de cauciuc, pentru ca  totul este inca foarte fierbinte. Branza se intinde, se impacheteaza si se framanta in apa fierbinte pana cand capata o textura fina si matasoasa. Cu cat o intindem si o framantam mai mult, cu atat produsul final se va desface in mai multe fasii. Devine foarte elastica si se poate modela usor.

Se poate imparti in bilute sau se formeaza un sul care se impacheteaza in folie alimentara si se pastreaza la frigider. Se poate consuma imediat ce s-a racit complet.
Din 10 kg de lapte integral eu am obtinut exact 1 kg de mozzarella. Este delicioasa pe pizza, se intinde la fel de bine precum mozzarella sau cascavalul din comert, si are un mare avantaj: nu contine E-uri.

Tahini, pasta de susan

Tahini (sau tahina) este o pasta preparata din seminte de susan.

Este un ingredinet important in bucataria Orientului Mijlociu. Este foarte bogat in vitamine, calciu si proteine si are cred ca ... un milion de calorii. Are un gust usor amarui, care da savoare preparatelor precum humusul, diverse salate sau garnituri.

Se prepara extrem de simplu, nu avem nevoie decat de:
300 g seminte de susan;
3 linguri de ulei (de masline sau chiar si de floarea soarelui);
putina sare.

Semintele de susan se prajesc putin, pe foc mic, avad grija sa nu se arda (in acest caz devin si mai amare si strica aroma pastei).

Dupa ce au prins o culoare usor aurie

se iau de pe foc si se pun intr-un blender, impreuna cu uleiul si un praf de sare.

Se mixeaza pana cand se obtine o pasta fina.

Se poate servi pe falii de paine sau lipii libaneze (inlocuind untul sau untul de arahide), amestecat cu zeama de lamaie, usturoi pisat, piper macinat si/sau praf de chilli obtinand astfel o garnitura la diverse preparate din carne si legume. Cea mai frecventa utilizare a lui (cel putin din punctul meu de vedere) este pentru prepararea humusului, dar despre asta vorbim maine.

Tiramisu, tort

N-am mai facut cam de multisor un tort si deja imi curg reclamatiile pe banda rulanta. Si, ca sa scap de gura poporului, ce puteam face mai repede decat un tort tiramisu?

Avem nevoie de:

500 g mascarpone;
5 oua;
7 liguri de zahar (eu am pus 4 linguri de fructoza, poata gust si eu);
4 linguri de vin Lacrima lui Ovidiu (vin de Marsala nu se gaseste, din pacate, pe la noi);
1 punga mare de piscoturi de sampanie;
300 ml cafea foarte concentrata;
o fiola esenta de rom.

Se separa galbenusurile de albusuri. Se bat galbenusuri cu zaharul, pana cand se deschid la culoare.

Se adauga vinul si se bat in continuare, de data aceasta pe baie de aburi, pana cand compozitia incepe sa se ingroase. Aveti mare grija, foarte usor puteti obtine o omleta turmentata.

Se lasa crema de oua sa se raceasca.
In acest timp pregatim o cafea concentrata si o lasam si pe ea la racit.
Se bat albusurile pana stau bat. Separat, intr-un vas destul de incapator se mixeaza branza mascarpone

la care se adauga crema de oua bine racita si fiola de rom. Se incorporeaza usor si spuma de albusuri, amestecand de jus in jos, cu mare grija.

Se baga in frigider crema, pana cand pregatim piscoturile.

Pentru ca baietilor mei le place tiramisu sub forma de tort, ma chinui de fiecare data sa asez piscoturile in jurul unui inel de tort. Pentru asta se taie fiecare piscot la inaltimea inelului

se scufunda pentru numai o secunda in cafea si se aseaza unul langa altul, in picioare, formand marginea tortului. E nevoie de multa rabdare pentru operatiunea asta si de nervi tari. Se tapeteaza si fundul formei cu un strat de piscoturi imbibate in cafea peste care se toarna jumatate din crema. Se mai adauga un strat de piscoturi si apoi restul de crema. Se niveleaza frumos si se da la rece pentru cel putin 5 ore. De obicei eu las tortul in frigider pana a doua zi.

Inainte de servire se scoate cu grija inelul din jurul tortului si se pudreaza abundent cu cacao.

Somon la cuptor

4-5 rondele de somon;
3 lamai;
3 linguri de smantana;
ulei, pentru uns tava;
rozmarin proaspat;
sare, piper.

Se unge cu cativa stropi de ulei o forma rezistenta la foc. Rondelele de somon se asezoneaza cu sare si piper si se aseaza in tava. Se taie deasupra 2 ramurele de rozmarin. Se stropesc cu zeama de lamaie.

Se dau la cuptorul incins in prealabila la 190-200o C pentru circa 30 de minute. 

 Se serveste cald, cu garnitura de cartofi natur (cine consuma cartofi, eu una NU) sau mix de legume gratinate.

Esenta de vanilie, home made

Citeam acum cateva zile, undeva pe net, ca esenta de vanilie sau zaharul vanilat, pe care dam bani multi in supermarket, contin de toate, mai putin vanilie. Imediat mi s-au aprins ledurile anti E-uri si mi-am amintit de o reteta de esenta de vanilie home made si fara chimicale.
Ieri am cumparat 500 ml de vodka, calitate superioara si 2 batoane de vanilie. Am despicat transversal batoanele de vanilie si le-am aruncat in sticla de vodka. Dupa numai cateva minute vodka mea a inceput sa se coloreze.

Azi, dupa 24 de ore, culoarea a devenit mai accentuata si vodka mea are o aroma usoara de vanilie. Cu prima ocazie mai cumpar 2 pastai de vanilie ca sa fie aroma si mai intensa. Intre timp am curatat si etichetele de pe sticla de vodka...

Scutur bine sticla in fiecare zi, sa patrunda alcoolul in pastai, asta cam o saptamana sau doua. Apoi duc sticla in debara si o las acolo vreo 4 luni. Intre timp, cand mai dau de ea printre alte sticle si borcane, o mai scutur zdravan. Dupa 4 luni pot deja sa folosesc din esenta mea de vanilie. Cand se consuma, completez cu vodka. Si asa o sa am esenta de vanilie tot timpul, fara sa ma gandesc la faptul ca imi otavesc familia cu tot felul de chimicale.
Am sa va tin la curent cu esenta mea de vanilie, voi face fotografii lunar, sa o vedeti cum evolueaza. Si la anu' va spun si ce gust are.

Chipsuri, home-made

La mine in bucatarie cartofii sunt interzisi. Consider ca nu au niciun aport in nutritia zilnica, asa ca nu-i folosesc niciodata. Totusi, exista anumiti membrii ai familiei care sunt in total dezacord cu ideile mele si care, de cate ori prind vreo ocazie, consuma cartofi prajiti sau chipsuri. De fiecare data cand ajung in supermarket reusesc sa convinga pe cineva -persoana importanta si cap de familie- sa le cumpere chipsuri. Si atunci am cantarit eu bine si am ajuns la concluzia urmatoare: decat chipsuri pline ce E-uri din magazin, mai bine unele home-made, cat de cat naturale, ca sanatoase nu pot spune ca sunt.
Asadar, mi-am calcat pe inima si am cumparat 2 kg de cartofi, i-am curatat si i-am feliat foarte subtire cu ajutorul prietenului meu de nadejde, Ken. Am limpezit bine feliile sub jet de apa rece, pana n-a mai ramas nici urma de amidon.
Am pus la fiert 3 litri de apa cu 3 linguri de otet de mere. Cand a dat primul clocot am pus inauntru cartofii si i-am lasat acolo pana cand apa a inceput sa fiarba din nou. I-am scos si i-am clatit in apa foarte rece, eventual cu cateva cuburi de gheata inauntru (acesta este un truc invatat de la Laura Adamache, pentru a avea chipsuri crocante chiar si peste cateva ore), apoi i-am scurs bine si i-am prajit in baie de ulei incins. Cand au prins un bronz auriu i-am scos intr-un vas tapetat cu servetele de bucatarie, i-am pudrat din abundenta cu un amestec din boia de ardei dulce si sare fina de mare.
Chipsurile, crocante si aurii-aramii, au fost devorate in cateva minute.

Insula plutitoare

Este o varianta a laptelui de pasare, numai ca in loc de bulgarasii de bezea am facut niste insule caramelizate. Ingredientele sunt aceleasi:
1 l lapte;
4 oua;
200 g zahar;
1 lingurita rasa de faina sau amidon;
2 fiole de esenta de vanilie;
un praf de sare.

In plus fata de laptele de pasare am mai folosit 50 g migdale decojite si cateva linguri de zahar.

Am caramelizat cateva linguri de zahar  si cu el am tapetat peretii unor forme rezitente la foc. Am incins cuptorul la 150-160o C.

Intr-o craticioara am pus pe foc mic 3-4 linguri de zahar si l-am lasat sa se bronzeze. Am adaugat migdalele si le-am amestecat bine, apoi le-am scos pe o farfurie si le-am lasat sa se raceasca. Le-am sfaramat grosier in piulita mea draga, antica si de demult, si apoi le-am transformat in pulbere in rasnita de condimente.

In continuare am urmat pasii retetei de lapte de pasare, cu mici modificari. Am batut albusurile spuma cu un praf de sare si cu 3-4 linguri de zahar tos, pana am obtinut o bezea tare. Cu mare grija am incorporat in aceasta bezea pudra de migdale pralinate si aceasta compozitie am turnat-o in formele tapetate din timp cu zahar ars. Am pus toate formele intr-o tava mai adanca, pe sfert plina cu apa. Am introdus tava in cuptor pentru 30 minute. In timp ce s-a copt, bezeaua s-a imbibat cu siropul de zahar ars.
Se lasa la racit si se scoate bezeaua in vase putin adanci iar in jurul lor se toarna din abundenta crema englezeasca (vezi aici). Insulele caramelizate vor pluti apetisant in sosul dulce, cu puternica aroma de vanilie.