A venit Mos Nicolae!!!

Decoratiuni pentru "o poveste in familie"

Urmatorul meu tort va fi o poveste in familie. Pentru punerea ei in scena am incercat sa modelez cateva figurine. Personajele principale au fost concepute in dublu exemplar, urmand ca cel/cea mai reusit/a sa faca parte din aceasta dulce poveste. Toate figurinele sunt realizate integral din pasta de zahar. 

Bebelusul,

 

patutul  in care si-a uitat sticla cu lapte,

 o vacuta draguta, cu rol de mesager in povestea noastra,

 un melc, ce se plimba si el pe acolo,

 o piese de mobilier,

  si mamica ce-si supravegheaza cu drag puiul de plus,

 langa bradutul pe care tocmai l-au impodobit.

 

Povestea? Urmeaza!

Melci de turta dulce

Pentru ca a sosit iarna si spiritul sarbatorilor ne bate la geam, am hotarat sa marchez acest eveniment cu un dulce specific acestor clipe, ce altceva decat turta dulce... si nu una obisnuita, ci sub forma de melcisori umpluti cu nuca. Ideea am preluat-o din revista Burda, Dulciuri de Craciun.

Pentru aluat., avem nevoie de:
275 g faina;
150 g miere de albine poliflora;
100 g unt;
1 lingurita bicarbonat;
1 lingurita coaja rasa de portocale sau de lamaie;
1/2 lingurita cuisoare macinate;
1/2 lingurita scortisoara macinata;
1/2 lingurita ghimbir macinat;

Pentru umplutura, avem nevoie de:
circa 100 g nuca macinata;
75 g zahar pudra;
coaja de portocale sau lamaie confiata, tocata marunt.

Se incalzeste mierea cu untul si apoi se lasa sa se racoreasca.

Se amesteca faina cu mirodeniile

si se framanta cu compozitia de miere si unt, la care se adauga si bicarbonatul stins in putin otet.

Fac o paranteza aici si spun ca eu am folosit in loc de cuisoare condimente de fin fiert la care am adaugat cateva cuisoare si 3-4 boabe de piper si pe care le-am macinat intr-o rasnita de cafea mai veche. Astfel am obtinut toate mirodeniile necesare unei turte dulci reusite.

Se acopera aluatul si se lasa la termeratura camerei pentru cateva ore (eu l-am lasat peste noapte).
Dupa timpul de repaos se intinde o foaie de aluat groasa de 4-5 mm. Aici eu m-am chinuit foarte mult, pentru ca aluatul este foarte sfaramicios, nu este legat, drept urmare se intinde mai greu.
Peste aluat se presara nuca macinata amestecata cu zaharul pudra si coaja de portocale.

Se taie aluatul in jumatate, pe lung si din fiecare foaie se ruleaza cate un rulou. In acest moment eram convinsa ca o sa am un mare esec in bucatarie pentru ca aluatul fiind foarte sfaramicios, dupa cum am mai spus, se ruleaza foarte greu. Eram convinsa ca reteta din revista este incompleta si ca mai trebuie 1 ou sau ceva care sa lege compozitia. M-am folosit insa de o folie alimentara transparenta si am reusit, in sfarsit, sa formez rulourile. Se taie fiecare rulou in felii de circa 1 cm grosime care se aseaza pe hartie de copt si se coc in cuptorul incins la 180o C pentru 10 minute.

Se scot din cuptor si se lasa sa se raceasca. In continuare reteta originala prevedea ca se incalzesc 5 linguri de miere cu 2 linguri de unt si 3 linguri de suc de portocale si cu aceste amestec se ung melcisorii, apoi se presara deasupra fulgi de migdale. Se servesc dupa ce se usuca.
Din lipsa de timp eu i-am pudrat doar cu zahar pudra.

Fursecuri cu ovaz

Sunt foarte gustoase, sanatoase si satioase. Doua astfel de fursecuri, alaturi de un pahar de iaurt sau de kefir, mie imi sunt suficiente pentru micul dejun.

Avem nevoie de:
1/2 cana de faina integrala;
1+1/2 cana tarate;
1 cana fulgi de ovaz;
2 oua;
8 linguri de apa;
1/2 cana ulei;
1 lingurita praf de copt;
2 linguri seminte de in;
1/2 cana nuci tocate grosier (si/sau alune, migdale);
2-3 linguri fructoza sau 55 picaturi de stevia (eu am folosit stevia);
2 lingurite de scortisoara;
vanilie, coaja de lamaie, esenta de rom;
un praf de sare;
Pentru glazura:
ciocolata nragra cu un continut de 75% cacao;
o lingura smantana dulce;
fulgi de ovaz.

Toate ingredientele se pun intr-un bol incapator

si se amesteca. Se obtine o bila de aluat

 care se modeleaza in diverse forme

 si se coc la cuptorul incins la 180o C pentru circa 20 de minute, in functie de cuptor. Trebuie urmarite la cuptor pentru ca daca se coc prea mult se usuca si se intaresc. Se scot de cuptor si se glazureaza cu ciocolata topita cu putina smantana. Deasupra se presara fulgi de ovaz.

 Deliciosi!

 

Humus

Mai nou, am descoperit humusul, un preparat care s-a mulat perfect pe gustul meu si mi-a stimulat din plin papilele gustative. Nici nu se putea altfel, pentru ca mi l-a recomandat Radu, bunul meu prieten care face numai minunatii in bucatarie. 

Avem nevoie de:
300 g naut; 
2-3 linguri de tahini;
4-5catei de usturoi;
zeama de la 2 lamai;
praf de chilli (eu au folosit pasta de ardei iute, home made);
3 -4 linguri ulei de masline;
patrunjel proaspat tocat;
sare, piper, dupa gust.

Boabele de naut se lasa la inmuiat in apa rece pentru cateva ore. Apoi se fierbe la foc mediu pentru circa o ora si jumatate. Se pastreaza o cana din apa in care a fiert nautul.

Intr-un blender se pun boabele fierte de naut (dupa ce s-au mai racit) si cateii de usturoi. Se mixeaza la viteza maxima, adaugand o parte din apa in care a fiert nautul, pana cand se obtine o pasta foarte fina si cu textura dorita (nu este nevoie sa folositi toata apa, e posibil sa iasa humusul prea subtire).

 Se adauga pasta de ardei iute (sau praful de chilli), eventual putina boia de ardei dulce,

tahini (pasta de susan), preparata tot in casa, ca e mai sanatoase si nu are E-uri, si se mixeaza in continuare, tot la viteza maxima. De cantitatea de tahini folosita depinde calitatea humusului preparat: cu cat mai mult tahini, cu atat mai bun este humusul.

Se adauga in fir subtire uleiul de masline, (puteti folosi tot blenderul, eu am mutat compozitia intr-un castron pentru ca, de data asta, Ken m-a tradat si a trebuit sa-l duc la "doctor")

zeama de lamaie,

si patrunjelul proaspat, tocat marunt. Se asezoneaza cu sare si piper.

Condimentele folosite se pot folosi in cantitate mai mica sau mai mare, dupa gustul fiecaruia. Mie imi place mai acrisor si destul de iute, de aceea folosesc mai multa zeama de lamaie si pasta de ardei iuti.

Pentru a-l servi se aseaza pe o farfurioara, in mijloc se pun 2 linguri de ulei de masline, patrunjel tocat si boia de ardei. 

Se serveste pe lipie libaneza, cu legume crude, proaspete sau alaturi de minunata salata de patrunjel, tabuli.

Mozzarella, home made

Mozzarella este un tip foarte popular de branza. Eu o folosesc foarte des, la pizza, paste, in salate sau la cuptor, peste legume. Pentru ca stiam ca mozzarella din supermarket contine, pe langa lapte, o groaza de conservanti si coloranti, mi-am impus sa o produc eu insami, acasa, avand in vedere si prietenia mea de lunga durata cu vacuta Veronica, ce ma aprovizioneaza zilnic cu laptic proaspat.
Este extrem de simplu sa obtinem mozzarella acasa. Avem nevoie doar de cas proaspat de vaca, apa si putina sare.
Casul de vaca, cat mai proaspat si cat mai bine scurs, se taie in bucatele care se pun intr-un vas incapator.

Intr-o oala mare se incinge bine, aproape de punctul de fierbere, apa si o lingura de sare. Se toarna apa fierbinte peste cuburile de cas, cat sa le acopere; se lasa pentru 2-3 minute, apoi se amesteca usor cu o lingura de lemn.

Casul va incepe sa se topeasca si sa se lege. Pentru ca deja nu mai este foarte fierbinte, se arunca apa si se toarna peste branza alta, fierbinte. Se amesteca in continuare cu lingura de lemn si, cand temperatura apei devine cat de cat suportabila pentru mana, incepe sa se framante folosind manusi de cauciuc, pentru ca  totul este inca foarte fierbinte. Branza se intinde, se impacheteaza si se framanta in apa fierbinte pana cand capata o textura fina si matasoasa. Cu cat o intindem si o framantam mai mult, cu atat produsul final se va desface in mai multe fasii. Devine foarte elastica si se poate modela usor.

Se poate imparti in bilute sau se formeaza un sul care se impacheteaza in folie alimentara si se pastreaza la frigider. Se poate consuma imediat ce s-a racit complet.
Din 10 kg de lapte integral eu am obtinut exact 1 kg de mozzarella. Este delicioasa pe pizza, se intinde la fel de bine precum mozzarella sau cascavalul din comert, si are un mare avantaj: nu contine E-uri.

Tahini, pasta de susan

Tahini (sau tahina) este o pasta preparata din seminte de susan.

Este un ingredinet important in bucataria Orientului Mijlociu. Este foarte bogat in vitamine, calciu si proteine si are cred ca ... un milion de calorii. Are un gust usor amarui, care da savoare preparatelor precum humusul, diverse salate sau garnituri.

Se prepara extrem de simplu, nu avem nevoie decat de:
300 g seminte de susan;
3 linguri de ulei (de masline sau chiar si de floarea soarelui);
putina sare.

Semintele de susan se prajesc putin, pe foc mic, avad grija sa nu se arda (in acest caz devin si mai amare si strica aroma pastei).

Dupa ce au prins o culoare usor aurie

se iau de pe foc si se pun intr-un blender, impreuna cu uleiul si un praf de sare.

Se mixeaza pana cand se obtine o pasta fina.

Se poate servi pe falii de paine sau lipii libaneze (inlocuind untul sau untul de arahide), amestecat cu zeama de lamaie, usturoi pisat, piper macinat si/sau praf de chilli obtinand astfel o garnitura la diverse preparate din carne si legume. Cea mai frecventa utilizare a lui (cel putin din punctul meu de vedere) este pentru prepararea humusului, dar despre asta vorbim maine.