Amandine, adevarate...

Pentru ca n-am mai dat ca de multisor pe aici si pentru ca am apucat sa le promit copiilor ca le voi face amandine, iata ca n-am mai avut scapare si azi m-am apucat de treaba. Spre bucuria tuturor... mai putin a mea, care inca sunt in diete.

Blatul (reteta Poca):
6 oua;
200 g zahar;
30 ml apa;
30 ml ulei;
20 g cacao;
6 linguri de faina.

Se separa cu grija albusurile de galbenusuri.

Se freaca galbenusurile cu uleiul, ca la maioneza.

Albusurile se bat cu zaharul pana cand acesta se topeste si rezulta o bezea tare.

Se adauga apa si galbenusurile si se amesteca usor cu o lingura, "pale-pale".

Se presara apoi usor faina si cacaua (cernute pentru a nu aparea cocoloase) si se mixeaza la viteza mica.

Rezulta o compozitie fluida care se toarna intr-o tava -bine tapetata cu unt si faina-

si se coace in cuptorul incins la 180 grade pentru 30-35 min sau pana trece testul scobitorii.

Crema, ganache de ciocolata cu lapte:
300 g ciocolata cu lapte;
300 ml frisca lichida;
o fiola esenta de rom (sau chiar mai mult, sa iasa bine aromata).

Pe foc mic, se infierbanta frisca lichida in care se adauga ciocolata maruntita

si se amesteca pana cand aceasta se topeste, avad grija sa nu fiarba. Se ia de pe foc si se adauga esenta de rom. Se lasa sa se raceasca si apoi se da la frigider pentru cateva ore, dupa care se mixeaza pana cand isi mareste volumul si se obtine o crema pufoasa.

Blatul se taie in trei felii egale, care se insiropeaza din belsug cu urmatorul sirop:
300-400 ml apa;
150 g zahar;
o fiola esenta de rom.

Se fierbe apa cu zaharul pana cand acesta se topeste, se ia de pe foc si, cand se mai racoreste, se adauga esenta de rom. Eu am mai adaugat si niste resturi de glazura de ciocolata pe care o aveam prin congelator si am obtinut astfel un sirop mai bronzat si putin mai gros.

Se monteaza amandina int-un "inel" patrat. Se distribuie in mod egal crema pe primele doua blaturi, nu inainte de a opri vreo 2-3 linguri pentru decorul final. Se baga in frigider pentru o ora sau doua, pana se intareste crema si siropul patrunde bine in blat. Apoi se taie in cuburi cu latura de aproximativ 5 cm.

Pentru ca am vrut amandine adevarate si nu doar simple prajituri cu ciocolata, am preparat glazura din fondant:

300 g zahar;
apa, cat sa umezeasca usor zaharul;
o lingura de miere de albine;
o lingura de suc de lamaie;
4 linguri de cacao.

Se fierbe zaharul cu apa. Se aduna cu grija spuma care se formeaza la suprafata si se sterg marginile vasului cu o pensula umezita (operatie foarte importanta, daca vrem ca siropul sa nu se zahariseasca).

Cand siropul este legat (trece proba picaturii in paharul cu apa rece) se adauga mierea si zeama de lamaie si se opreste focul. Se toarna siropul intr-un vas rece, tinut din timp la frigider, si se mixeaza la viteza mare pana cand se albeste si incepe sa se intareasca. Practic, se zahariseste.

Se adauga cacaua cernuta,

 obtinand astfel delicioasa glazura a amandinei.

Se topeste fondantul pe baie de aburi pana se aduce la consistenta la care poate fi turnat peste fiecare amandina. Daca este prea gros, se adauda 1-2 linguri de apa fierbinte si se amesteca bine. Natasha, multumesc pentru reteta de fondant.

Se stropesc amandinele cu glazura de ciocolata neagra si/sau cu cate un mot din crema oprita. Se servesc cu maaare grija avand in vedere ca fiecare bucatica dauneaza grav siluetei.

Sos bechamel

Avem nevoie de:

o ceapa mica;

1 l lapte;
3 linguri de faina;

o jumatate de lingura de unt;

3 lingurite de vegeta de casa;
o lingura de smantana;

4 cuisoare, piper, un praf de nucsoara.

Se impaneaza ceapa cu cele 4 cuisoare

si se fierbe intr-un litru de lapte , impreuna cu cele 3 lingurite de vegeta de casa.

Se lasa sa se raceasca.

Se caleste faina in unt si se stinge cu laptele strecurat. Se fierbe pana cand se ingroasa, 

apoi se adauga o lingura de smantana si se asezoneaza cu piper su un praf de nicsoara. La nevoie se adauga sare.

Germknödel, deliciu cu aroma de Austria

Copiii mei au descoperit acest "germknödel" in vacantele de iarna, pe care le petrecem in fiecare an in Austria. Pentru Dani a devenit rapid pranzul favorit, servit pe partiile tiroleze. Si pentru ca ii place atat de mult, m-a rugat insistent sa gasesc reteta si sa-i pregatesc si acasa delicioasele guguloaie umplute cu gem de prune si stropite cu sos de vanilie si mac.

Avem nevoie de:
500 g faina;
25 g drojdie proaspata;
100-120 ml lapte caldut;
65 g zahar;
2 oua;
50 g unt moale;
coaja rasa de lamaie;
un praf de sare.

Pentru umplutura se foloseste un gem de prune de consistenta mai tare, care se amesteca pe foc mic cu o lingurita de scortisoara si ceva alcool, pe care eu nu l-am pus, de teama sa nu mi se turmenteze copilasii. Ca sa fiu sigura ca este suficient de tare, am amestecat gemul si cu vreo 2 linguri de nuca macinata. Se lasa sa se raceasca.
Intr-un castronel se face o maia din lapte, coaja de lamaie, zahar, drojdie si o lingura de faina si se lasa cateva minute la crescut. Nu este necesar mai mult de 5-10 minute,

dupa care se toarna maiaua in faina, alaturi de oua, untul moale si praful de sare.

Se framanta bine, pana iese un aluat destul de tare. Daca vi se pare ca aluatul nu este suficient de tare, mai adaugati faina. Cantitatea de lapte nu este exacta, este necesar atat lapte cat sa iasa un aluat mai taricel. De aceea eu am pus la inceput mai putin lapte, apoi am adaugat treptat, pana cand aluatul meu a ajuns la consistenta dorita.

Se acopera cu un servet si se lasa la crescut circa o ora, pana cand ajunge sa-si dubleze volumul.
Impartim aluatul in mai multe bile, cam 90-100 g fiecare, pe care le aplatizam usor si in mijlocul carora punem o lingura din gemul de prune.

Se formeaza din nou bilele, avand grija sa se lipeasca foarte bine aluatul

si se mai lasa la crescut pe masa de lucru usor infainata, cu lipitura in jos. Daca nu sunt bine sigilate, gemul va curge, oricat ar fi de tare.

Se pune pe foc o oala mare de apa cu putina sare, iar cand apa clocoteste se pun la fiert knödelii, nu mai mult de trei bucati o data, pentru ca vor creste destul de mult si se vor lipi intre ei. Se fierb 10 minute, apoi se intorc si se mai lasa inca 5-6 minute.

Intre timp se prepara sosul de vanilie, din:
3 galbenusuri;
100 g zahar;
500 ml lapte;
o lingura de faina;
o esenta de vanilie.
Laptele se pune la fiert cu vanilia. Se freaca galbenusele cu zaharul si faina

si se toarna laptele treptat, amestecand continuu. Se fierbe pe foc mic, pana cand sosul se ingroasa, fara a ne opri din amestecat. Se lasa sa se raceasca.

Peste knodelii  bine scursi de apa, se toarna din belsug sos de vanilie (rece) si se presara cu zahar pudra si muuulte seminte de mac. Se servesc fierbinti.

Panna cotta cu vanilie si sos de zmeura

Pentru ca am avut mare succes printre ai mei cu panna cotta cu cafea si sirop de ciocolata si s-a cerut insistent un bis, am hotarat sa o refac, dar fara cafea, ca nu-i deloc buna pentru copii. Asa am ajuns la panna cotta cu vanilie si sos de zmeura. Reteta este la fel cu precedenta, numai ca in loc de cafea am adaugat un plus de vanilie iar siropul de ciocolata l-am inlocuit cu un sos de zemura proaspata. Un strop de culoare l-am primit si de la cateva frunzulite proaspete de busuioc.

 

Concluzia? Cu siguranta am nevoie de niste forme din silicon mai mari, ca sa pot face panna cotta fara sa ma chinui sa o scot din cestile de portelan.

Panna cotta cu cafea si sirop de ciocolata

Este o reteta din ciclul celor italiene, traduse de mine din limba germana. Greu cu germana asta... sa vedem ce-o  iesi:

Avem nevoie de:

625 g frisca lichida;

60 g zahar brun;

12-13 g gelatina fin maruntita;

2 lingurite de ness dizolvate in 4 linguri de apa rece;

esenta de vanilie.

Se hidrateaza gelatina pentru cel putin 10 minute in cafeaua rece.

Frisca, zaharul brun si esenta de vanilie se incalzesc pe foc mic. Cand ajunge aproape de punctul de fierbere se trage de pe foc si se lasa sa se racoreasca.

Atunci cand temperatura compozitiei scade putin sub 60 grade Celsius se adauga gelatina hidratata si se amesteca bine, pana cand se topeste. Se strecoara frisca

si se toarna in forme unse in prealabil cu ulei vegetal. Eu nu am forme speciale, asa ca am folosit cinci cesti de cafea pe care le-am uns cu ulei de cocos.

Dupa ce se racoreste bine, se baga cestile in frigider, unde stau cateva ore bune, pana cand gelatina incheaga panna cotta.

Pentru servire, se scot din forme si se glaseaza in sirop de ciocolata:
75 g ciocolata amaruie;
200 ml smantana dulce.
Se amesteca pe foc mic pana cand se topeste ciocolata si se obtine o glazura fluida si lucioasa.

Se decoreaza cu boabe de cafea trase in ciocolata.

Arahide glasate in miere si susan

Copiii mei sunt mari consumatori de dulciuri. In fiecare zi "ar manca ceva dulce".

In graba foarte mare, azi i-am surprins cu arahide glasate in miere si seminte de susan. Le-am gustat in fiecare an in sejururile noastre in Turcia si mereu mi-am dorit sa incerc sa fac si eu ceva asemanator. Si cum n-am avut o reteta anume, am incercat sa le fac asa cum m-a dus pe mine capul.

Ingredientele nu le-am cantarit, am pus totul dupa ochi:
100-150 g arahide crude;
2 linguri de miere;
1 lingurita ulei de cocos;
3 linguri de seminte de susan.

Arahidele le-am prajit pana s-au rumenit usor. Eu le-am bagat pentru 2 minute in cuptorul cu microunde, mi se pare mai simplu si mai rapid asa.

Intr-o craticioara am pus pe foc mic mierea si uleiul de cocos. Cand a inceput sa fiarba am adaugat arahidele si le-am clocotit pe foc mic,

pana cand acestea au absorbit toata mierea si au inceput sa se caramelizeze.

Separat am prajit usor semintele de susan si in ele am tavalit arahidele caramelizate in sirop de miere.

Le-am scos intr-o tava tapetata cu hartie de copt si le-am rasfirat, atat cat am putut (erau extrem de fierbinti), incercand sa nu le las sa se lipeasca intre ele. Tot s-au mai lipit, nu am descoperit inca tehnica separarii fiecarei arahide dar... au fos delicioase.

 

A cam trebuit sa ma grabesc sa fac poze, dispareau una dupa alta, nu am avut timp de aranjamente, design...

Cu greu am reusit sa sustrag... doar o cupa, sa-i pastrez si sotului din dotare, ca si el e un pofticios...

Tort Tom si Jerry

Cu greu mi-a spus Dani ce design si-ar dori pentru tortul de ziua lui. Credea ca daca implineste 12 ani nu mai este copil si i-ar trebui ceva mai serios... nu mai este de desene animate. L-am convis insa ca va fi mereu copilul meu si ca unele desene animate sunt nemuritoare si pentru toate varstele.

Tortul Snickers este un tort de exceptie. I-l datorez Dorei, de la ea am primit aceasta reteta minunata si ii multumesc. Bineinteles ca al meu nu a iesit precum al ei, dar Dora este o artista si din mainile ei ies adevarate bijuterii. M-am gandit ca este un tort care le va placea copiilor, avand in vedere ca este cu ciocolata Snickers, la care ei au acces mai rarut, ca-i mai dragut si dulciurile cumparate nu sunt prea sanatoase. Dar, cand flacaul implineste 12 ani, se poate face o exceptie, asa, doar pentru a intari regula.

Tort snickers, de ziua lui Dani

Cu greu mi-a spus Dani ce design si-ar dori pentru tortul de ziua lui. Credea ca daca implineste 12 ani nu mai este copil si i-ar trebui ceva mai serios... nu mai este de desene animate. L-am convis insa ca va fi mereu copilul meu si ca unele desene animate sunt nemuritoare si pentru toate varstele.

Tortul Snickers este un tort de exceptie. I-l datorez Dorei, de la ea am primit aceasta reteta minunata si ii multumesc. Bineinteles ca al meu nu a iesit precum al ei, dar Dora este o artista si din mainile ei ies adevarate bijuterii. M-am gandit ca este un tort care le va placea copiilor, avand in vedere ca este cu ciocolata Snickers, la care ei au acces mai rarut, ca-i mai dragut si dulciurile cumparate nu sunt prea sanatoase. Dar, cand flacaul implineste 12 ani, se poate face o exceptie, asa, doar pentru a intari regula.

Este un tort a carui executie pare complicata, dar numai pare, in realitatea nu este deloc greu de realizat.
Sa lasam vorbele si sa-i prezentam acum pe... Tom si Jerry...