Buzunare de porc cu migdale

Din ciclul “retete italiene traduse (mai mult sau mai putin) si/sau adaptate de mine personal din limba germana”, va prezint azi file de porc cu migdale.

Avem nevoie de:
500 g file de porc;
50 g migdale maruntite;

2 linguri uleia de masline;

100 sunculita taraneasca;
2 catei de usturoi pisat;
1 lingura oregano proaspat tocat;
coaja rasa de la 2 lamai;
4 cepe albe, taiate marunt;
200 ml supa de gaina;
1 lingura de zahar (eu am pus fructoza).

Se taie fileul de porc in 4 bucati mari. Fiecare bucata se “fragezeste” cu ciocanul de snitele. Cu un cutit bine ascutit se taie un buzunar in fiecare file. Se asezoneaza cu sare si piper fiecare buzunar.

Migdalele se prajesc usor pentru 2-3 minute intr-o tigaie si apoi se macina. Se amesteca cu o lingura de ulei de masline, sunca taiata cubulete mici, oregano, usturoiul pisat si jumatate din coaja rasa de lamaie.

 Acest amestec se baga in buzunarul fileurilor de porc.

Restul de ulei se incinge intr-o tigaie mare si in el se caleste ceapa pentru 2 minute. Se adauga fileurile de porc si se prajesc 2 minute pe fiecare parte, pana se rumenesc usor. Eu am legat cu ata fiecare bucata de carne, de frica sa nu pierd ce am prin buzunare. Se stinge cu supa de gaina.

Cand incepe sa clocoteasca se micsoreaza focul si se fierbe inabusit timp de 45 min, pana cand se fragezeste bine carnea (mie mi s-a parut complicat si am turnat totul intr-un vas de yena,

 

am acoperit cu folie de aluminiu si am bagat in cuptorul incins in prealabil la 200 grade pentru 50 min; ultimele 20 minute am descoperit vasul, ca sa se si rumeneasca putin).

Se iau cateva linguri din sosul de carne si in el se amesteca restul de coaja de lamaie si zaharul (fructoza) si se fierbe 3-4 min la foc iute. Nu mi-am imaginat niciodata ca se poate combina atat de bine gustul de carne cu cel de coaja de lamaie. Va asigur ca merita incercat! Acest sos se toarna peste fileurile calde. Se servesc cu placere!

POFTA BUNA!

Crochete de dovlecei

De cateva luni incerc sa invat limba germana (misiune imposibila, vorba fie intre noi, toata stima pentru cei ce au invatat aceasta limba) si pentru a exersa, la ultima vizita in Germanica, mi-am cumparat doua carti de bucate. Reteta ce v-o prezint, e tradusa din una din carti, am trudit ceva sa rasfoiesc dictionarul si cartea, pe unde n-am inteles am adaptat.  Usor mi-a fost la preparat, mama zice ca nu trebuia sa ma chinui atat cu tradusul, ca astea sunt chiftelutele ei de dovlecei.

Avem nevoie de:
100 g faina (eu am folosit faina de naut);
2 oua;
50 ml lapte;
300 g dovlecei (eu am folosit 2 dovlecei maricei);
2 linguri de cimbru proaspat tocat;
2 – 3 linguri telemea de oaie rasa (desi reteta originala nu prevede, eu am folosit)
sare, piper;
1 lg ulei.

Se curata de coaja dovleceii si se rad pe razatoarea mare. Se presara cu sare si se lasa cam un sfert de ora sa lase apa.

Intr-un castron maricel se amesteca folosind o lingura de lemn faina, ouale batute si laptele, pana se obtine un aluat vascos.

In aceasta compozitie se amesteca dovleceii bine scursi de zeama, cimbrul proaspat taiat si branza rasa. Se asezoneaza cu sare si piper (atentie daca folositi branza sarata!).

 Compozitia finala arata cam asa:

Intr-o tigaie antiaderenta se incinge uleiul. Cu o lingura potrivita ca marime se toarna crochetele in tigaie si se prajesc pentru 3-4 minute dupa care se scot pe un servet de hartie care va absorbi tot uleiul.

Se pastreaza crochetele la cald (in cuptorul incalzit) pana sunt gata toate. Se servesc imediat, cu multa placere.

POFTA BUNA!

Salata Panzanella

Salata Panzanella am invatat-o de la Radu - prietenul meu bun si bucatar desavarsit. Este inspirata din cartea lui Jamie Oliver, este sanatoasa si delicioasa. Chiar daca cere putin timp pentru preparare, va garantez ca merita.

Avem nevoie de:

1 kg rosii bine copate;
2 ardei rosii si 2 ardei galbeni;
o radacina mica de telina;
o ceapa rosie potrivita ca marime;
crutoane (din paine neagra cu seminte am folosit eu);
o mana de capere spalate;
12 fileuri de ansoa;
o mana buna de busuioc proaspat;
2 catei de usturoi;
2 linguri otet balsamic rosu si 10 linguri de ulei de masline extravirgin;
sare de mare, piper negru proaspat macinat.

Pentru inceput am pus pe plita ardeii la copt si i-am lasat pana s-au innegrit bine. Eu am avut numai ardei gras galben.

In acelasi timp am taiat pe lung 3 minibaghete negre cu seminte si le-am aruncat in cuptorul incins la 250 grade pentru 10 minute, sa se usuce.

Rosiile se taie felii, ca pentru orice salata, se pun intr-o strecuratoare care se aseaza peste un vas in care am pus fileurile de ansoa si caperele (eu am folosit o oala si o strecuratoare care se potriveau perfect una peste alta).

 Rosiile se presara cu sare de mare si se lasa sa se scurga peste ansoa si capere.

Intr-un alt vas se taie telina betisoare subtiri si ceapa feliute. Eu am pus ceapa in vasul cu ansoa si capere, dar nu a fost nicio problema.

 Ardeii copti se curata de coaja si de seminte, fara a-i spala, ca sa-si pastreze toata savoarea, si dupa ce s-au racorit bine se taie in fasii subtiri si se arunca peste telina si ceapa.

 Tot acolo punem si rosiile, care de acum au lasat destula zeama. Deasupra rupem neglijent frunzele de busuioc.

In vasul in care s-a scurs zeama de la rosii (in care avem si caperele si fileurile de ansoa) adaugam usturoiul macinat, otetul balsamic si uleiul de masline extravirgin, macinam piper si sare marina dupa gust. Eu am folosit pentru prepararea dressing-ului vechea piulita a mamei, antica si de demult, la care tin tare mult.

Urmeaza montarea salatei: in vasul de servire punem crutoanele (crutoanele se pun la sfarsit, chiar inainte se servire, pentru ca se inmoaie de la sucul legumelor) adaugam salata si apoi sosul. Se amesteca bine si se serveste cu placere.

Pofta buna!

Pizza

Si pentru ca in familia mea nu se consuma numai dulciuri, voi incerca sa prezint si altfel de retete culinare. Nu pretind ca sunt o specialista in bucatarie, nici pe departe, dar gatesc cu drag si sunt dornica sa invat si sa experimentez noi retete.

Una din mancarurile preferate ale copiilor mei este pizza. Va prezint reteta mea de pizza, modificata si imbunatatita pe parcursul anilor.

Blat:

250 g faina pentru pizza;
125 ml apa calduta;
1 ou;
½ cub drojdie proaspata;
½ lingurita de sare, un varf lingurita de zahar;
o lingura de seminte de in;
o lingura oregano proaspat tocat;
2-3 linguri ulei sau smantana.

Am pus toate aceste ingrediente in robot si am framantat un aluat pufos pe care l-am lasat sa creasca 45 min.

Dupa acest timp l-am rasturnat pe masa, l-am mai framantat putin cu mana si l-am mai lasat sa creaca o jumatate de ora, acoperit cu un prosop de bucatarie.

Eu am facut doua aluaturi, cel inchis la culoare este adaptat dietei mele montignac.

 Sunt nevoita ca de fiecare data sa muncesc de doua ori pentru ca inca nu l-am convins si pe Edi sa manance pizza monti.

Pentru a montifica blatul de pizza nu trebuie decat sa inlocuiesc faina alba cu faina monti (faina integrala si tarate in cantitati egale).

In timpul in care a crescut aluatul am pregatit sosul de tomate: am pus in mini-blender zarzavat de rosii si ardei facut de mama asta toamna, am adaugat o mana de frunze de oregano proaspat taiat de la mine din gradina si am amestecat.

A iesit asa ceva, 0% E-uri si conservanti.

Am trecut la pregatirea celorlalte ingrediente:

ciuperci champignon, curatate de pielita si taiate felii nu foarte subtiri;
cateva felii de kaizer taranesc, taiate cubulete;
felii potrivit de groase de mozzarella;
telemea de oaie rasa pe razatoarea cu gauri mari;
oregano proaspat.
In mod normal as mai fi pus si cateva masline, dar nu am avut.

In tava tapetata in prealabil cu ulei si faina am intins aluatul nu mai gros de jumatate de cm. Am intins sosul de tomate si deasupra am presarat branza rasa. Am adaugat pe rand kaizerul si ciupercile,

am acoperit cu felii de mozzarella si am aruncat neglijent cateva frunze de oregano.

Am bagat pizza in cuptorul incins la 190 grade pentru 20 min sau pana de aureste frumos deasupra. Am servit fierbinte, stropita cu ulei de masline in care am macerat ardei iuti si praf de chilli.

POFTA BUNA!

Tort Scooby Doo, pentru un alt Dani

Saptamana aceasta am avut de facut tortul Scooby Doo, pentru un baietel dragalas care tocmai ce-a atins cincinalul. Il cheama Dani - nu, nu este Dani al meu, tortul lui vine abia in august - si este un fan adevarat al acestui personaj. Ajutoarele mele in ale design-ului au fost CTC-istii mei, Dani meu si Edi, care mi-au povestit pe indelete cum e treaba cu Scooby Doo, mi-au interzis cu desavarsire sa mai visez la fluturasi vesel colorati si mii de floricele si mi-au spus sa ma orientez spre fantomite si lilieci. Cu greu am negociat cateva margarete... avand in vedere ca in filmele cu Scooby Doo misterul si spaima sunt elementul principal.

Nu va mai povestesc cum a fost cu caldura, va imaginati cum m-am chinuit, l-am decorat in living sub vantul AC-ului, mare minune sa nu racesc.

Tortul, cu 3 feluri de ciocolata si blat de cacao, nu a fost foarte mare, a avut un diametru de 20 cm si a cantarit aproximativ 3 kg.

Rezultatul a incantat-o foarte mult pe mamica si pe bunica baietelului si cred ca si lui i-a placut.