Martisor

Anul acesta am hotarat ca nu voi mai cumpara martisoare de la tarabele din piata. Ma oboseste ingrozitor aglomeratia de acolo si mai mereu am fost dezamagita de calitatea martisoarelor. Ma intrebam din ce-as putea confectiona martisoare. Din fondant? Nu, spune Dani, ne facem de ras cu ele... cum ar putea cineva sa si le prinda in piept? Si tot el a venit cu solutia: plastelina iclay. Am ramas deosebit de incantata de aceasta plastelina, este o placere sa modelezi cu ea. 

La inceput au aparut cateva animalute, copii ale unora dintre decoratiunile care au impodobit de-alungul timpului torturile mele.

Fiecare martisor si-a primit snurul alb-rosu si a fost pregatit pentru impachetare.

 

Apoi au aparut gargaritele. Putine, la inceput. Apoi, din ce in ce mai multe, mai mici si mai mari.

 

In scurt timp biroul meu s-a inrosit de la atatea gargarite.

 Si tot asa, au aparut toate aceste martisoare, pentru colegele de clasa ale baietilor mei, dar si pentru doamnele profesoare.

 Un porcusor tare dragalas, cu funda bicolora...

 ...doi ursuleti in al caror piept bate cate o inima maaare, iar gargarite...

 ... si un trandafirash alb, pentru mama mea.

 Dar cel mai frumos martisor nu se afla intre cele de mai sus. Cel mai frumos martisor l-am primit eu, bineinteles. Si este unul foarte original, modelat in premiera de Dani. Din resturi de plastelina mi-a modelat un soricel. Intentia a fost de ursulet, pentru ca ma urmarise pe mine cum modelez unul, dar pentru ca i s-a parut ca seamana mai degraba cu un soricel, i-a pus doi colti si mi l-a daruit. Nu-i asa ca e talentat puiul meu?

Va doresc o primavara minunata!